- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).

 Urmează altă întrebare:
- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

- Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi “romani” vorbeau orice limbă numai latina nu! >>>>

Densuşianu s-a afirmat, mai ales în studiile de istorie, prin erudiţia sa (cunoştea elina, latina, germana, franceza, italiana, maghiara), lucrările lui impunând prin documentare riguroasă şi soli­ditate a argumentării. Îndeosebi” Revoluţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria (1884)”, premiată de Academia Română şi rămasă multă vreme cea mai valoroasă şi mai aprofundată reconstituire a evenimentelor, vădeşte un istoric cu un orizont larg, făcându-şi un crez din „căutarea şi expunerea adevă­rului”.

 “Dacia Pre-istorică” este o protoistorie a Daciei, este de fapt prima şi singura de acest fel, o lucrare plină de mitologie şi de filologie, care la apariţia sa ( postumă: 1913 ) deşteaptă o admiraţie şi un entuziasm nemărginit, dar şi mari gelozii, care au dus până la negarea valorii acesteia de câţiva “erudiţi” care nu puteau accepta călcarea în picioare a mitului originei noastre romane. >>>>

Din vremi rămase-n urmă pe-a timpului cărare,

Din început de lume cu sete de-nălţare,

Un zvon străbate tainic hotare să-mpreune,

Vestind că lumea dacă îmi e de-acum un nume.

****

Că veacuri curgătoare şi-a tot lăţit moşia,

Unind sub ascultare noroadele şi glia

Ce fost-au răsfirate sub vremuri mişcătoare

Pe nesfârşite câmpuri, sub soarele răsare. >>>>

Zona geografică în care se află astăzi România, a fost în urmă cu peste 10.000 de ani, vatra lumii, locul unde a început cu adevărat civilizaţia umană

 În zona Olteniei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnacop de miner descoperit vre-o dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume (8,000 ani înainte de Christos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria, judeţul Alba 5-6.000 înainte de Christos). Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii..etc.

Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa..chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista. >>>>

…“Soarele…trăieşte într-o lume fără umbră, din care coboară în pădurea verde a Daciei, trecând poarta solară” ( Mihai Eminescu- Memento mori)

Depozite de valori şi de scriere străveche, Plăcuţele de la Sinaia rămân pagini   de aur în adevăratele  “arhive regale” ale geto-dacilor. Stau mărturie ca  şi comorile   de la Sarmizegetuza. Ideea doctorului Napoleon Săvescu (SUA), preşedinte Dacia Revival International, de a prezenta problematica şi paleta largă a acestor documente unice, “de importanţă majoră pentru înţelegerea civilizaţiei avansate a dacilor “ la cel de al 12-lea Congres Internaţional de Dacologie de la Bucureşti (august,  2011), a constituit un pas important în acest moment, dorindu-se păstrarea acestor mărturii în arhivele istoriei. Lăudabilă a fost şi iniţiativa de a lega această tematică, în care s-a mai făcut puţină lumină, cu Sarmizegetuza  Regia. De fapt, o adevărată expediţie la cetăţile dacice (Costeşti, Blidaru, Sarmizegetuza) iniţiată de inimosul istoric dacolog, Nicolae Nicolae, preşedintele Filialei Geţia Minor, Tulcea a Fundaţiei pentru Cercetarea Istoriei Daciei.

Sarmizegetuza Regia mi s-a părut ca o carte deschisă, cu semnificaţii  multiple, depozit de valori spirituale, labirint iniţiatic şi spaţiu al cunoaşterii gândirii dacice, închizând în sine şi secretul salvării fiinţei naţionale. >>>>

Stimate Domnule Profesor,

Cum vă spuneam la telefon am o mare nelămurire: cu mulţi ani în urmă, pe vremea când eram student, am citit în traducere românească pe Herodot. Traducerea m-a dezamagit întrucât erau  o serie de capitole lăsate afară (netraduse). Aici la New York am recitit pe Herodot în limba engleză, desigur fără niciun fel de abrevieri. Atunci am descoperit cu mare plăcere ce spune Herodot despre Zamolxe, anume că unii greci spun că a fost elevul (sau sclavul) lui Pythagora, dar Herodot spune clar că el (Herodot) nu crede aşa ceva întrucât Zamoloxis trebuie să fi trăit cu mulţi ani înaintea lui Pythagora. Herodot nici nu putea să gândească altfel întrucât a fost aproape contemporan cu Pythagora (cca 569- cca 494, i. d. Ch.), iar Herodot (cca 484 – cca 425, i.d. Ch.). Cum putea să creadă Herodot aceste bazaconii ale unor greci smintiţi când el s-a născut doar la 10 ani după moartea lui Pythagora? Dacă Zamolxis ar fi fost elevul lui Pythagora trebuia sa fie doar cu vreo 30-35 de ani mai în vârstă decât Herodot, poate chiar mai tînăr, astfel încât Zamolxis ar fi putut fi chiar în viaţă când istoricul grec scria despre el. Or acest lucru este cu neputinţă din moment ce religia zamolxiană avea deja o vechime considerabilă pe vremea lui Herodot. Desigur, confuzia a pornit de la faptul că religia fondată de Zamolxis avea multe în comun cu doctrina filosofică a lui Pythagora. În acest caz există doar două soluţii: fie Pythagora s-a inspirat din credinţele filosofico-religioase ale traco-dacilor, fie ambele au o sursă comună ( sau surse comune). >>>>

Strabon și Pliniu consemnează triburile basce ca fiind vasconi și aquitani.

Dovezi incontestabile arată că aceste populații vorbeau o limbă asemănătoare cu basca. Unii istorici, precum și geograful grec, anticul amintit consideră că bascii  își trag numele din  acela  al vasconilor, pe care  îi  arată că  locuind la sud de Pirineii occidentali și la nord de râul Ebro, în Navarra și Aragonul de nord de astăzi.

În perioada antichității târzii, ca și în evul mediu timpuriu, acest nume a ajuns să fie folosit pentru întreaga populație vorbitoare de limbă bască de pe ambele părți ale Pirineilor.

Dar noi ne punem întrebarea; care este sensul originar al termenului de basc, ori vasc(on) de mai târziu?

După un ultim studiu al cercetătorilor de la Centrul de Investigații Cooperative în Bioștiințe, Europa se împarte în grupuri genetice iar unul dintre acestea e cel al bascilor, un grup genetic omogen clar distinct de restul europenilor de vest. >>>>

În segmentele 7 si 8 din cele 11 ale Tabulei Peutingeriana, se află o frescă unică a ceea ce era provincia Dacia în secolele II-IV d.H. Nu mai puţin de 38 de oraşe, cetăţi sau localităţi vrednice de a fi menţionate sunt ilustrate pe documentul antic ca fiind la nordul Dunării. În acelaşi timp, alte 50 de locaţii cu rezonanţă daco-getă apar la sudul aceluiaşi fluviu. Un factor deosebit de interesant este acela că drumul roman care lega oraşele dacice este reprezentat pe o asemenea hartă comercială, cu atât mai mult cu cât zona devenise fieful năvălirilor barbare dupa retragerea aureliană din 275 d.H. Este greu de crezut că o asemenea recomandare putea fi făcută negustorilor romani care ar fi fost expuşi unor atacuri iminente. Se ridică astfel noi semne de întrebare asupra originii Tabulei antice, unii istorici apreciindu-i vechimea la, cel mai tarziu, anul 180 d.H. >>>>

O arhivă vie a proto-indo europenilor o constituie confreria pastorală a sărăcăcenilor, asupra cărora ar trebui să-şi îndrepte studiul etnologii, istoricii, lingviştii, toţi care au o legătură cu arheologia culturală, acum cănd încă acest neam antic nu şi-a pierdut cu totul identitatea.

Asupra sărăcăcenilor s-au emis mai multe păreri, uneori divergente mai ales în legătură cu numele şi originea etnică.Aceşti aromâni vechi au ajuns a fi revendicaţi, de-al lungul vremurilor de către greci, de romanofoni, ba chiar şi spaniolii, care-i considera rezultatul unei metisări dintre mercenarii lor stabiliţi în Balcani şi femeile locale, vorbitoare de aromână, ceea ce ne aminteşte de teza naivă cum că poporul român de azi ar fi rezultatul căsniciilor mixte dintre soldaţii romani şi femeile dace.

Nimic nou în ceea ce priveşte copilăria istoriografiei, doar latitudinea geografică de manifestare diferă.

În legătură cu numele lor s-a emis ipoteza că ,,sărăcăcean” vine de la  aşezarea aromână Săracu, situată la sud-est de capitala Epirului, Ianina, iar o altă ipoteză consideră că numele se trage de la aspectul vestimentar, sărăcăcios.

Într-un singur punct cercetătorii converg atunci cînd este vorba de sărăcăceni – ei sunt un neam de oieri care a practicat dintotdeauna nomadismul pastoral, care nu este totul cu transhumanţa. >>>>

Mitul Blajinilor a interesat în mare măsură pe cercetătorii consacraţi, fie ei mitologi, istorici sau jurnalişti care au scris conjunctural despre acest subiect. Motivele acestui interes ţin de faptul că această sărbătoare a blajinilor este o permanenţă, venită din timpuri imemoriale, care n-a pierdut nimic din importanţa datinilor practicate şi astăzi in mai toate regiunile României, şi în unele spaţii din sudul Dunării.

Deşi legat de un cult funerar, mitul blajinilor se deosebeşte radical de celelate comemorări dedicate celor dispăruţi.

Avem în vedere pomenirea morţilor din familie, făcută după regulile creştine la 3, 9, 40 de zile, la un, an sau la 7, când biserica invocă, prin rugăciuni specifice, divinitatea în sprijinul celor plecaţi, pentru a putea să-şi găsească nemurirea sufletului în raiul ceresc.

Există de asemenea şi datinele legate de Moşii de Iarnă sau de Vară care se identifică, nu numaidecât cu cei dispăruţi recent, mai tineri sau mai vârstnici, ci mai ales cu strămoşii, cei care ne sunt înaintaşi din familie sau din neam, dar care nu au în vedere şi pe cei de dinainte de creştinism, pe cei aşa-zis păgâni.

Comparând datinile ce interesează blajinii, invocaţi o singură dată  pe an, anume la sărbătoatea numită Paştele Blajinilor, pe care biserica creştină nu-l recunoaşte, el intrând în Calendarul sărbătorilor populare, vom găsi tradiţii deosebite, foarte bine conservate, vii, practicate fără întrerupere de  zeci de milenii. >>>>

Armânii şi cultura armânilor sunt o dovadă că zona balcano-carpatică a fost leagănul de formare a indo-europenilor şi habitatul iniţial al arienilor vedici.

Din această străvechime ne-a parvenit până în zilele noastre toponimul Grămostea precum şi numele propii de Grama şi Grameni, la care vrem să facem referire în cele ce urmează, întrucât chestiunea oferă un exemplu de felul în care, de-a lungul timpului, cuvintelor armâneşti le-au fost deturnate sensurile lor iniţiale, cuvinte cu o bogată încărcătură culturală şi spirituală.

În antichitate, aryenii locuiau în sate, numite în limba sanscrită, mai întâi pur, iar mai apoi grama (sat). În perioada vedică tribul constituia o unitate politică şi religioasă şi consta dintr-un număr de aşezări (distrinct), aşezari ce aveau la bază, la rândul lor, o mulţime de sate denumite ,,grama”. Prin urmare se poate spune că toponimul Gramostea reflectă însăşi noţiunea aryană de zonă populată cu sate, un distrinct, o zonă armânească sedentară sau centru al aşezărilor tribale al aryenilor-armânilor.

În Rig-Veda există noţiunea de pure (case) dar care ar putea însemna şi incintă fortificată, făcută din pământ şi consolidată cu stâlpi de lemn sau uneori cu pietre, asemănător lui ,,murus dacicus”, dar aceste ,,pur” nu însemnau localitate sau oraş în sensul polisului grecesc. >>>>

]]> http://studiidacologice.com/2010/07/16/gh-seitan-%e2%80%9earmanii-si-civilizatia-vedica%e2%80%9c/feed/ 0 ARP gh-seitan http://studiidacologice.com/2010/06/13/nr-42010/ http://studiidacologice.com/2010/06/13/nr-42010/#comments Sun, 13 Jun 2010 07:46:28 +0000 ARP http://studiidacologice.com/?p=569 ]]> ]]> http://studiidacologice.com/2010/06/13/nr-42010/feed/ 0 ARP http://studiidacologice.com/2010/06/13/doi-mari-poeti-pelasgi-valahi-de-talie-europeana-din-dacia-niceta-remesianu-si-aethicus-donares-ister/ http://studiidacologice.com/2010/06/13/doi-mari-poeti-pelasgi-valahi-de-talie-europeana-din-dacia-niceta-remesianu-si-aethicus-donares-ister/#comments Sun, 13 Jun 2010 07:45:51 +0000 ARP http://studiidacologice.com/?p=567 ]]> Sfântul pelasg (> valah) Niceta Remesianu,

din Dacia (România), aprox. 340 – 416,

portret în tuş de Patricia Pura.

_______________

Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm…

(imn din orizontul anului 370 d. H.)

de Niceta REMESIANU

Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim,

Pe Tine, Eterne-Părinte, tot pământul Te cinsteşte,

Ţie, toţi îngerii, Ţie cerurile şi toate puterile,

Ţie, heruvimii, serafimii, ne-ncetat glăsuind:

Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul, Dumnezeul celestelor armii…!

*

Pline sunt cerurile şi pământul de-nălţarea gloriei Tale,

Doar pe Tine Te laudă coruri de-apostoli,

Droaia de vrednici prooroci,

Armatele-albind ale martirilor…!

*

Doar pe Tine Te mărturiseşte Biserica pe-ntregul pământ,

Tată nesfârşitei înălţări,

Fiul, Unu-Născutu-n-Adevărată-Cinstire,

Duhul Sfânt, mereu apărător-mângâietorul…!

*

Tu, Hristoase,-mpărat slavei,

Tu, veşnicit Tată, eşti Fiu,

Tu, Întrupatul-în-Om întru mântuirea-i,

n-ai strigat frica-n pântecul Fecioarei,

Tu, Biruitorul-din-Suliţa-Morţii,

deschis-ai credincioşilor poarta-mpărăţiei cerurilor; ^>>>>